Cabinet veterinar Freida

Titlul articolului din această săptămână nu are menirea de a şoca, ci de a trage un semnal de alarmă asupra modului în care este perceput, uneori, statutul de proprietar al unui animal. Din păcate nu sunt puţini cei ce consideră că a avea grijă de un câine, o pisică sau orice alt animal, pe care îl au în proprietate, înseamnă doar a-i arunca o mână de mâncare şi nimic mai mult.
Anumite posturi de televiziune au atras atenţia în ultima vreme asupra tratamentelor inumane la care sunt supuse animalele, în ţara noastră, dar şi asupra lipsei unor sancţiuni mai aspre în acest domeniu.Şi totuşi cazuri de animale maltratate sau prost îngrijite continuă să apară în cabinetele veterinare de pretutindeni.
Trebuie subliniat astfel faptul că dreptul de proprietate asupra unui animal implică, în primul rând, obligaţia de a-l îngriji cu devotament, nu numai a-i oferi mâncare şi un adăpost.
Pentru a contura cele afirmate, voi prezenta cazul unei căţeluşe, în vârstă de un an, metis de Tekel, care fusese crescută la curte.
Catelusa era gestantă şi, pentru că se afla la prima ei fătare, a întâmpinat greutăţi. Astfel a început să fete într-o zi de sâmbătă, reuşind să-i aducă pe lume pe primii doi pui ai săi. Al treilea piu a rămas blocat in oasele bazinului, împiedicând eliminarea placentei şi întreg procesul de fătare.
Deşi a observat situaţia, stăpânul său nu a considerat că e necesar să ceară ajutorul unui medic şi a lăsat-o sa se chiniue . Abia marţi, deci după trei zile de la observarea celor întâmplate, proprietarul s-a prezentat la cabinet cu căţeaua, cerându-mi să o ajut. După anamneză am observat că fătul blocat între oasele bazinului era într-o stare avansată de putrefacţie. Starea femelei era extrem de gravă şi de aceea luarea unei decizii salvatoare era şi mai grea. Singura soluţie, care putea fi aplicată, având în vedere circumstanţele date, era extirparea uterului gestant. Operaţia ridica însă probleme, deoarece situaţia catelusei nu garanta rezistenţa ei la anestezie.
Totuşi am riscat, încercând să salvez căţeluşa, care era şi aşa extrem de epuizată după toate prin câte trecuse.
Intervenţia chirurgicală a fost extrem de grea, pentru întregul personal medical care a participat alături de mine, la realizarea acestei operaţii de histerectomie. Femela a rezistat destul de greu anesteziei generale, chiar dacă am decis sa-i administrăm treptat doze mici, pentru a evita o reacţie violentă a organismului acesteia.
Uterul gestant era friabil, greu de extras şi cu un miros fetid, deoarece intrase în putrefacţie. Pentru a evita orice infecţie, am spălat cavitatea abdominală cu ser fiziolegic, introducând apoi o soluţie pe bază de antibiotic. Spre bucuria noastră, intervenţia a reuşit, iar femela a rezistat anesteziei.
Perioada post operatorie a durat mai mult decât în alte cazuri, atât din cauza starii în care se afla căţeaua, cât şi a refuzului proprietarului de a o ţine în casă sau într-un spaţiu încălzit, pe parcursul acestei peroiade.
Animalul de companie, odată intrat în familia dumeneavoastră, trebuie tratat ca un membru cu drepturi depline, nu ca pe un obiect de decor. Medicii veterinari se luptă tot mai mult în ultima vreme să atragă atenţia, celor care vin în cabinetele lor, cum trebuie îngrijite şi tratate aceste suflete.
Calitatea de proprietar al unui animal presupune drepturi, dar mai ales obligaţii.