Cabinet veterinar Freida

Îngijirea animalelor de companie necesită, printre altele, acordarea atenţiei cuvenite acestora pentru a depista la timp orice comportament care ar indica apariţia unei boli. În cazul celor care sunt crescute pe lângă bloc sau la case acest lucru e mai greu de realizat şi totuşi nu trebuie neglijat.
Orice mişcare sau grimasă, care nu face parte din modul obişnuit al animalului dumneavoastră de a se manifesta, trebuie sesizată şi adusă la cunoştinţă medicului veterinar, astfel încât acesta să poată acţiona în consecinţă.
În articolul de faţă va fi prezentat un caz, în care tocmai neatenţia stăpânului ar fi putut periclita viaţa prietenului său necuvântător.
Personajul principal al acestei întâmplări a fost motanul Titus, un motan negru cu cravată albă. Acesta locuia la o fabrică de confecţii, deţinută de stăpânul său. Aici avea libertatea necesară de a cutreiera cartierul, în care era situată fabrica.
Într-una din escapadele sale s-a implicat într-o bătaie cu un alt motan, pentru o femelă. În urma acestei confruntări a fost rănit, mai exact a suferit o fractură de mandibulă.
Chiar dacă Titus a lipsit două zile, la întoarcerea sa, stăpânul nu a observat rana acestuia. Însă după o săptămână fractura a dus la acumularea unei colecţii purulente în cavitatea bucală. Astfel motanul a ajuns să nu mai poată ingera nimic, nici apă şi nici mâncare, ajungând la o deshidratare severă.
Atunci când stăpânul ne-a solicitat serviciile, situaţia lui Titus era deja gravă. Initial nu ne-am putut da seama exact cum a fost posibila acumularea secretiei purulente in cavitatea bucala. Am suspicionat o infectie dentara, dar dupa anestezia generala si toaleta abcesului am vazut urmele dentitiei unei alte feline precum si multe plagi zgariate la nivelul capului. Dupa prima zi de tratament am fost un pic cam sceptic si nu am dat mari sanse de vindecare , dar am sperat totuşi că vom obţine rezultatele dorite, deoarece motanul era tânăr şi de obicei în aceste situaţii şansele de recuperare sunt mari.
După sutura mandibulei sub anestezie, i-am administrat un tratament de lungă durată, bazat pe subtante rehidratante uneori chiar si de doua ori pe zi, antibiotice si antiinflamatorii.
Am fost bucuroşi să constatăm că Titus nu ne-a înşelat aşteptările şi doar după două săptămâni dădea semne de însănătoşire. A început să mănânce din ce în ce mai bine şi să câştige în greutate.
La sugestia noastră, după o lună de la tratament, stăpânul l-a adus la cabinet pentru a fi castrat, astfel încât situaţia, prin care a trecut motanul, să nu se mai repete.
Criza a fost depăşită, dar finalul ei putea fi grav, dacă intervenţia noastră ar fi fost solicitată mai târziu, chiar şi cu o zi.
Revista Pisica - August2007