Cabinet veterinar Freida

ANESTEZIE INHALATORIE

admin — Tue, 31 Aug 2010 15:48:57 +0000

Aveti un animal mai in varsta si v-ati saturat sa vi se spuna mereu ca nu poate sa reziste unei interventii chirurgicale ca nu rezista anesteziei?

La noi nu este nici cea mai mica problema pentru ca FREIDA-VET foloseste una din cele mai moderne si inofensive anestezii : intubatia endotraheala cu isofluran sau halotan. Avantajele acestui tip de anestezie asemanator cu cel din medicina umana permit efectuarea unor interventii chirurgicale laborioase scazand riscul de mortalitate. Animalul este permanent monitorizat (respiratie, puls, saturatie de O2) in timpul interventiei cat si dupa aceea aparatul fiind dotat si cu un concentrator de oxigen.

Anestezia inhalatorie este superioară ca siguranţă şi eficacitate formelor injectabile de anestezie. Profunzimea anesteziei este uşor de ajustat. Deoarece anestezicele sunt eliminate din sânge prin expiraţie şi mai puţin prin metabolizare hepato-renală, există un risc mai redus de toxicitate indusă de medicamente. Ajustarea cantităţii de gaz inhalată de animal se face cu uşurinţă, ţinând cont de faptul că dozele pot varia semnificativ de la un organism la altul.

Trezirea din anestezie, la sfârşitul intervenţiei, este de asemenea mult mai rapidă faţă de situaţia folosirii formelor injectabile. De multe ori, animalul este capabil să se deplaseze singur la un timp foarte scurt după detubare, fără să manifeste stările de confuzie/halucinaţie, care urmează de multe ori anesteziei cu ketamină.

Un alt mare beneficiu al anesteziei inhalatorii este acela ca poate fi aplicată animalelor în vârstă, reducând într-o mare măsură riscurile anesteziei injectabile. De multe ori, intervenţiile chirurgicale în cazuri de piometru, tumori cu diferite localizări se realizează la animalele trecute de vârsta de 8-9 ani, la care anestezia inhalatorie este mult mai bine tolerată şi la care recuperarea post-operatorie este în mod clar influenţată de tipul de anestezie ales.

Un alt aspect care trebuie menţionat este că acest tip de anestezie permite realizarea unor interventii laborioase, cum ar fi chirurgia ortopedică (în cazul fracturilor de coloană sau de bazin, displaziei de şold), care se realizează într-un timp îndelungat, fără a supune organismul animalului agresiunii unei administrări repetate a substanţelor anestezice injectabile.

Gazul inhalat pe care îl folosim pentru anestezierea animalelor face parte dintr-o familie de substante noi folosite în chirurgia pediatrică, tocmai datorită riscului minim pe care îl prezintă.

În medicina umană, nu au fost descrise efecte adverse ale anesteziei inhalatorii asupra funcţiei hepatice sau renale. Nu s-a observat depresarea sistemului cardio-vascular, câinii trezindu-se liniştiţi şi fără simptome de excitaţie, fiind capabili să se ridice în picioare.

Ne bucurăm să putem folosi pentru prietenii dumneavoastră această tehnică de anestezie, care asigură atât o bună monitorizare a pacientului pe durata intervenţiei, cât şi o trezire uşoară a acestuia la sfârşitul actului chirurgical, fie că este vorba de mică sau de mare chirurgie.

LUNA IGIENEI ORALE PEDIGREE

admin — Fri, 27 Aug 2010 13:10:14 +0000

http://www.pedigree.ro/dentastix.html
Vino in perioada 01-30 septembrie 2010 insotit de catelul tau la FREIDA VET, si vei beneficia de un consult dentar gratuit + un pachet Dentastix cadou.

BABESIOZA

admin — Fri, 20 Mar 2009 15:52:40 +0000

In ultimii ani incidenta acestei boli a luat amploare si de aceea dorim sa venim in ajutorul proprietarilor de animale cu informatii utile despre aceasta boala si despre posibilitatile de prevenire a ei.

Ce este babesioza?

Babesioza este o boala parazitara foarte grava ce afecteaza diferite specii de mamifere inclusiv omul (este o zoonoza) produsa de un parazit unicelular transmis prin intermediul capuselor care reprezinta gazde definitive si rezervor de babesii in natura.

Este o boala intalnita pe tot globul, in Europa avand caracter sezonier, se intalneste in special primavara, in lunile aprilie - mai atunci cand activitatea capuselor este maxima.

Mai receptive la aceasta boala sunt animalele tinere, cele malnutrite si bolnave si cele cu imunitate slaba (imunosupresie). Dupa cum am mentionat mai sus, agentii etiologici sunt babesiile, paraziti unicelulari, ce paraziteaza globulele rosii (hematiile).

Contaminarea animalelor se realizeaza transcutanat, in timpul hranirii capuselor infestate, care odata cu saliva, inoculeaza parazitii. Parazitii inoculati trec din plasma pe suprafata eritrocitelor apoi in interiorul acestora unde se hranesc, se multiplica si le distrug trecand apoi la alte hematii.

Ca urmare a proceselor de nutritie si multiplicare a babesiilor rezulta hematii distruse, toxine metabolice si paraziti morti, astfel instalandu-se anemia si o stare toxica grava.

Datorita acestor fenomene intreaga functionare a organismului este perturbata aparand tulburari hepatice si renale grave, tulburari nervoase, tulburari respiratorii si cardiace s.a.

Semnele clinice ale bolii

Semnele clinice majore care trebuie sa ingrijoreze proprietarul si pentru care trebuie sa se prezinte de urgenta la medicul veterinar sunt: apatia, lipsa poftei de mancare, febra, paloarea mucoaselor (anemia) sau ingalbenirea acestora (icterul), urina de culoare inchisa spre bruna (hemoglobinuria).

Tratamentul babesiozei

Mentionam ca eficacitatea tratamentului depinde de momentul interventiei, astfel incat, cu cat pacientul este tratat mai din timp, cu atat sansele de vindecare cresc. Pronosticul este rezervat sau grav mai ales in formele acute si la animalele in varsta sau cu imunitate slaba, moartea survenind in scurt timp (4 - 5 zile) de la aparitia semnelor clinice.

Este bine de stiut ca tratamentul este dificil, de lunga durata si foarte costisitor. Acesta consta in instituirea unei medicatii specifice, asociata cu un tratament de sustinere si chiar hemotrasfuzie .

Prevenirea babesiozei

Avand in vedere riscurile majore pe care le prezinta aceasta boala atat la om cat si la animale, dorim sa insistam asupra mijloacelor de preventie a acestei boli.

Astfel, orice proprietar responsabil de animale de companie (caine sau pisica) trebuie sa se prezinte periodic (obisnuit lunar) la medicul veterinar pentru o consultatie de rutina.

In urma consultatiei, medicul va aprecia starea de sanatate a animalului si va efectua toaleta lunara si deparazitarea interna si externa dupa caz. Inca de la primele consultatii medicul veterinar va va informa despre importanta si necesitatea deparazitarii externe si interne in mentinerea sanatatii animalului dumneavoastra.

Primul pas in prevenirea Babesiozei este deparazitarea externa regulata a animalului, cu produse adecvate si recomandate de medicul veterinar.

Intrebati medicul veterinar! Acesta va va recomanda cu siguranta cel mai potrivit produs pentru deparazitarea externa a animalului dumneavoastra.

VACCINAREA

admin — Tue, 24 Feb 2009 13:39:23 +0000

LA CAINI

-prima vaccinare se face la varsta de sase saptamani, cu un vaccin monovalent (impotriva parvovirozei) sau bivalent (impotriva parvovirozei, maladia Carre - jigodie). Pana la sase saptamani, cainii sunt protejati de anticorpii primiti de la mama.

-Dupa doua - trei saptamani de la prima vaccinare, urmeaza vaccinarea de rapel, cu un vaccin polivalent (impotriva parvovirozei, jigodiei , hepatitei , leptospiroza, parainfluenta), in functie de vaccinarea anterioara.

-A treia vaccinare se efectueaza la varsta de 12 saptamani , cu un vaccin polivalent (impotriva parvovirozei, jigodiei , hepatitei , leptospiroza, parainfluenta), + vaccinarea antirabica, iar la noi catelul dumneavoastra beneficiaza de vaccin contra tusei de canisa + vaccin impotriva coronavirozei

Cainele va putea fi scos din casa sau va intra in contact cu alte animale , cel mai devreme, la o saptamana de la ultima vaccinare.

Vaccinarea de rapel anuala este reprezentata de vaccinul polivalent + vaccinarea antirabica si este indicata pentru prevenirea bolilor sus mentionate.

Vaccinarea antirabica este obligatorie si se poate face incepand cu varsta de trei luni a cainelui si se va repeta anual.

LA PISICI

- prima vaccinare se face la varsta de 9 saptamani cu vaccin trivalent realizand imunizarea activa a pisicilor contra rinotraheitei virale feline (FVR), a calicivirozei feline (FCV) si a panleucopeniei virale feline (FPL).

-Dupa 3 saptamani urmeaza vaccinarea de rapel, tot cu vaccinul trivalent + vaccinul antirabic.

Pisica va putea fi scoasa din casa sau va intra in contact cu alte animale la o saptamana de la ultima vaccinare.

E bine sa sterilizam animalele? Cand?

admin — Mon, 23 Feb 2009 10:49:16 +0000

Conform celor mai recente si ample studii medicale:
Tumorile mamare sunt de 3 ori mai frecvente la catea decât la femeie. Dintre tumorile mamare, sunt maligne 53% la catea si 90% la pisica.
Fata de catelele nesterilizate, catelele sterilizate înainte de primele calduri (care apar la vârsta de 7-9 luni) au un risc de cancer mamar redus de 200 de ori, iar catelele sterilizate dupa primele calduri au un risc de cancer mamar redus de 12.5 ori.
(sursa: The Merck Veterinary Manual, Eighth Edition, 2003, Merck & Co., Inc., Whitehouse Station, NJ, USA)
În plus, sterilizarea prin ovariohisterectomie (eliminarea ovarelor si a uterului) elimina complet riscul de aparitie a cancerului ovarian sau a piometrului (puroi în uter). Piometrul este o boala frecventa la femelele nesterilizate, este dificil de diagnosticat în stadiile initiale, si prezinta risc letal în stadiile avansate.
În concluzie, cel mai bine pentru sanatatea unei femele, catea sau pisica, este sa fie sterilizata la o vârsta între 3 si 6 luni (dupa imunizare si înainte de primele calduri).
Studiile recente indica o vârsta recomadata similara si pentru sterilizarea masculilor.
Sterilizarea timpurie nu are efecte negative asupra sanatatii. Efectele secundare ale sterilizarii pre-puberale sunt minore: pe de o parte organele genitale externe îsi reduc marimea, iar pe de alta parte cresterea oaselor lungi se prelungeste uneori câteva luni.
Exista si alte avantaje importante ale sterilizarii (vezi http://www.nafacares.org/ Spay%20Neuter/why_ spay__ neuter.htm ).

La motanii castrati, reducerea bulbului penian face ca riscul aparitiei blocajului uretral sa fie mai mic decât la cei ne-castrati.

Masculii de câine castrati sunt feriti de bolile prostatei, care apar mai ales la vârsta înaintata masculii castrati sunt feriti de riscul aparitiei cancerului testicular
Exista o corelatie demonstrata statistic între starea de animal sterilizat si un nivel redus al agresivitatii. Este adevarat ca sterilizarea în sine nu rezolva automat si sigur probleme de comportament ale unui animal: acestea se trateaza prin efort de dresaj si educare. Dar este cert, verificat statistic, ca incidentele cu oameni muscati de câini implica în 6 cazuri din 10 câini nesterilizati. (Vezi, de pilda, http://www.nafacares.org/Dog%20Stuff/dog_bite_statistics.htm .)
Statistic, durata de viata creste semnificativ la animalele castrate.

Un pisoi norocos

admin — Thu, 19 Feb 2009 07:31:40 +0000

Copiii sunt cei care, datorita inocentei lor, manifesta o snsibilitate crescuta la nevoile necuvantatoarelor cu care intra in contact. Ei sunt cei care, dispusi sa-ti sacrifice timpul de joaca, ofera ajutor si ingrijire animalelor fara stapan.
Acesta este si cazul a doua fetite Popa Ioana si Albu Georgiana din Iasi, care dupa ce au gasit un pisic de aproximativ doua luni, langa scara blocului , s-au decis sa-i ofere ajutor. Micul motanel, botezat de ele Norocel, avea membrul pelvin stang fracturat in doua locuri si gangrenat. Observand ca nu poate merge normal si nici nu mananca cum trebuie, cele doua noi stapane ale lui Norocel s-au decis a doua zi de dimineata sa mearga cu el la un medic veterinar. Pentru ca nu erau insotite de un adult, fetitele nu au putut sa trezeasca interesul medicilor de la cabinetele veterinare pe care le-au vizitat. Au fost trimise intr-un tarziu la Facultatea de Medicina Veterinara, dar aici pentru ca se sustineau examene, profesorii in cauza nu au avut timp sa se ocupe de cazul micului Norocel.
Intr-un final Ioana si Georgiana au ajuns cu pisicul la cabinetul nostru de pe B-dul Socola. Dupa o scurta consultatie ne-am dat seama ca, motivul pentru care micul nostrum pacient nu poate merge era dubla fractura a membrului pelvin stang si gangrenele acestuia. Singura solutie era In acest caz amputarea membrului, insa varsta motanelului ne crea probleme. La doar doua luni era posibil sa nu poata face fata unei astfel de interventie. Avand acordul celor doua fetite, am acceptat sa realizam interventia chirurgicala. Spre bucuria stapanelor sale, Norocel a rezistat operatiei si a raspuns cu bine tratamentului post-operator pe care i l-am administrat castigand in greutate. Pentru ca nu-l pot tine in casa, din cauza parintilor , Ioana si Georgiana i-au amenajat lui Norocel un loc special in scara blocului.

Pe aceasta cale facem si noi o rugaminte familiilor celor doua fetite de a-i oferi lui Norocel un adapost la ei in casa. ………………………………..Revista Pisica - August2007

Fatare dificila in miez de noapte

admin — Thu, 19 Feb 2009 07:31:13 +0000

Unul dintre cazurile cu care ne-am confruntat, ne-a ramas si astazi in minte. Era vorba despre o siameza, Sheila, nu putea fata. Pisica se afla in aceasta situatie de o ora, astfel ca atunci cand am ajuns noi, ea era deja slabita.Primul dintre pui venise pe lume deja mort, asa ca obiectivul nostru era de a salva femela si viata celorlalti pui. Dupa o scurta consultatie ne-am dat seama ca situatia nu putea fi rezolvata decat in mediul steril al cabinetului veterinar.
Am decis astfel sa o transportam cu ambulanta la cabinetul nostru, de pe Bulevardul Socola nr.17. Aici, asistat de sotia mea si luptand contra timpului, am reusit sa ii aducem in siguranta pe lume pe ceilalti doi pui, fara a pune in pericol viata pisicii. Operatia a durat jumatate de ora, timp in care stapana ei a asteptat nerabdatoare in holul cabinetului. Zambetul si lacrimile de bucurie ale acesteia, la aflarea vestii ca Sheila ei scapase, au reprezentat mai mult decat o rasplata pentru noi. Satisfactia a fost cu atat mai mare cu cat am aflat ca pisica insemna foarte mult pentru stapana ei, pentru ca ii fusese daruita de fiica sa plecata de mult timp dintre noi.
A urmat apoi perioada de recuperare, cand i-am administrat pacientei tratamentul necesar timp de 4 zile, asistand, in acelasi timp si dezvoltarea puilor: Codita si Albisor.

Odata ce imbratisezi aceasta meserie, de medic veterinar, trebuie sti-ti asumi atat riscurile cat si satisfactiile care vin odata cu ea, incercand in acelasi timp sa maresti numarul celor din urma in detrimentul celor dintai. Insa, daca riscurile incerci sa le prevezi si sa le ocolesti, satisfactia de a fi salvat o pisica, un catel sau oricare alt animal de companie si de a-l reda familiei adoptive se amplifica cu fiecare caz in parte.

Tomy, un motan ghidus

admin — Thu, 19 Feb 2009 07:30:35 +0000

Una dintre principalele calitati ale pisicilor este capacitate acestora de a transforma orice ce le apare in cale intr-un obiect de joaca. Este o adevarata placere sa urmaresti ghidusiile lor, care-ti amintesc de energia si inventivitatea de care dadeai dovada si tu in perioada copilariei. Motanul Tony, de rasa europeana, a fost poreclit de stapanii sai Cascadorul, datorita faptului ca pentru el orice obstacol reprezenta o provocare, dar mai ales dupa ce a cazut de la etajul 4 fara sa pteasca nimic.
Intamplarea s-a petrecut acum doua luni, cand am fost chemati de stapanii lui, pentru ca, lasat nesupravegheat pentru cateva minute, Tomy a cazut de pe pervazul bucatariei incercand sa prinda o vrabie. Dupa un consult amanuntit am constatat, cu surprindere, ca motanul nu patise nimic. Nu avea nici cea mai mica zgarietura, pentru ca din cadere s-a oprit pe copertina unei terase, aflate la parterul blocului. Era in schimb, asa cum ne asteptam, extrem de speriat. I-am administrat un tratament pentru calmare. Apoi le-am sugerat stapanilor sa fie mai atenti cu el, pentru ca la varsta lui, de 8 luni, pisicile sunt tentate sa alerge dupa orice misca, fara a sesiza pericolul.

Dupa doar o saptamana am fost chemati din nou de stapanii lui Tomy, pentru ca de data aceasta motanul isi rupsese piciorul in timp ce se juca cu fiul familiei. Aceasta fusese o cascadorie nereusita din partea lui Tomy. I-am pus piciorul in ghips si i-am facut un tratament injectabil pentru refacerea tesutului osos. A doua zi cand am venit sa-i repetam tratamentul injecabil Tomita nu mai avea ghipsul, in cosecinta i-am pus un alt bandaj ghipsat pe care nu a mai reusit sa si-l scoata.
Dupa doar 4 saptamani pacientul nostru ghidus s-a vindecat si si-a reluat obrazniciile. Se stie ca pisicile au o capacitate impresionanta de a se reface, asa ca Tomy nu ne-a inselat asteptarile in privinta aceasta.
Chiar daca nu sunt foarte greu de ingrijit si nici nu sunt extrem de sensibile din punct de vedere al sanatatii, pisicile au nevoie de multa atentie si protectie, mai ales pana la varsta de 1 an. De aceea este indicat sa fie hranite corespunzator si sa fie indepartate din calea lor obiectele care le-ar putea rani.

articol Revista Pisica - Iulie2007

Ingrijiti-le cu mai multa atentie !

admin — Thu, 19 Feb 2009 07:29:56 +0000

Îngijirea animalelor de companie necesită, printre altele, acordarea atenţiei cuvenite acestora pentru a depista la timp orice comportament care ar indica apariţia unei boli. În cazul celor care sunt crescute pe lângă bloc sau la case acest lucru e mai greu de realizat şi totuşi nu trebuie neglijat.
Orice mişcare sau grimasă, care nu face parte din modul obişnuit al animalului dumneavoastră de a se manifesta, trebuie sesizată şi adusă la cunoştinţă medicului veterinar, astfel încât acesta să poată acţiona în consecinţă.
În articolul de faţă va fi prezentat un caz, în care tocmai neatenţia stăpânului ar fi putut periclita viaţa prietenului său necuvântător.
Personajul principal al acestei întâmplări a fost motanul Titus, un motan negru cu cravată albă. Acesta locuia la o fabrică de confecţii, deţinută de stăpânul său. Aici avea libertatea necesară de a cutreiera cartierul, în care era situată fabrica.
Într-una din escapadele sale s-a implicat într-o bătaie cu un alt motan, pentru o femelă. În urma acestei confruntări a fost rănit, mai exact a suferit o fractură de mandibulă.
Chiar dacă Titus a lipsit două zile, la întoarcerea sa, stăpânul nu a observat rana acestuia. Însă după o săptămână fractura a dus la acumularea unei colecţii purulente în cavitatea bucală. Astfel motanul a ajuns să nu mai poată ingera nimic, nici apă şi nici mâncare, ajungând la o deshidratare severă.
Atunci când stăpânul ne-a solicitat serviciile, situaţia lui Titus era deja gravă. Initial nu ne-am putut da seama exact cum a fost posibila acumularea secretiei purulente in cavitatea bucala. Am suspicionat o infectie dentara, dar dupa anestezia generala si toaleta abcesului am vazut urmele dentitiei unei alte feline precum si multe plagi zgariate la nivelul capului. Dupa prima zi de tratament am fost un pic cam sceptic si nu am dat mari sanse de vindecare , dar am sperat totuşi că vom obţine rezultatele dorite, deoarece motanul era tânăr şi de obicei în aceste situaţii şansele de recuperare sunt mari.
După sutura mandibulei sub anestezie, i-am administrat un tratament de lungă durată, bazat pe subtante rehidratante uneori chiar si de doua ori pe zi, antibiotice si antiinflamatorii.
Am fost bucuroşi să constatăm că Titus nu ne-a înşelat aşteptările şi doar după două săptămâni dădea semne de însănătoşire. A început să mănânce din ce în ce mai bine şi să câştige în greutate.
La sugestia noastră, după o lună de la tratament, stăpânul l-a adus la cabinet pentru a fi castrat, astfel încât situaţia, prin care a trecut motanul, să nu se mai repete.
Criza a fost depăşită, dar finalul ei putea fi grav, dacă intervenţia noastră ar fi fost solicitată mai târziu, chiar şi cu o zi.
Revista Pisica - August2007

Omul, cel mai rău duşman al câinelui?

admin — Thu, 19 Feb 2009 07:26:39 +0000

Titlul articolului din această săptămână nu are menirea de a şoca, ci de a trage un semnal de alarmă asupra modului în care este perceput, uneori, statutul de proprietar al unui animal. Din păcate nu sunt puţini cei ce consideră că a avea grijă de un câine, o pisică sau orice alt animal, pe care îl au în proprietate, înseamnă doar a-i arunca o mână de mâncare şi nimic mai mult.
Anumite posturi de televiziune au atras atenţia în ultima vreme asupra tratamentelor inumane la care sunt supuse animalele, în ţara noastră, dar şi asupra lipsei unor sancţiuni mai aspre în acest domeniu.Şi totuşi cazuri de animale maltratate sau prost îngrijite continuă să apară în cabinetele veterinare de pretutindeni.
Trebuie subliniat astfel faptul că dreptul de proprietate asupra unui animal implică, în primul rând, obligaţia de a-l îngriji cu devotament, nu numai a-i oferi mâncare şi un adăpost.
Pentru a contura cele afirmate, voi prezenta cazul unei căţeluşe, în vârstă de un an, metis de Tekel, care fusese crescută la curte.
Catelusa era gestantă şi, pentru că se afla la prima ei fătare, a întâmpinat greutăţi. Astfel a început să fete într-o zi de sâmbătă, reuşind să-i aducă pe lume pe primii doi pui ai săi. Al treilea piu a rămas blocat in oasele bazinului, împiedicând eliminarea placentei şi întreg procesul de fătare.
Deşi a observat situaţia, stăpânul său nu a considerat că e necesar să ceară ajutorul unui medic şi a lăsat-o sa se chiniue . Abia marţi, deci după trei zile de la observarea celor întâmplate, proprietarul s-a prezentat la cabinet cu căţeaua, cerându-mi să o ajut. După anamneză am observat că fătul blocat între oasele bazinului era într-o stare avansată de putrefacţie. Starea femelei era extrem de gravă şi de aceea luarea unei decizii salvatoare era şi mai grea. Singura soluţie, care putea fi aplicată, având în vedere circumstanţele date, era extirparea uterului gestant. Operaţia ridica însă probleme, deoarece situaţia catelusei nu garanta rezistenţa ei la anestezie.
Totuşi am riscat, încercând să salvez căţeluşa, care era şi aşa extrem de epuizată după toate prin câte trecuse.
Intervenţia chirurgicală a fost extrem de grea, pentru întregul personal medical care a participat alături de mine, la realizarea acestei operaţii de histerectomie. Femela a rezistat destul de greu anesteziei generale, chiar dacă am decis sa-i administrăm treptat doze mici, pentru a evita o reacţie violentă a organismului acesteia.
Uterul gestant era friabil, greu de extras şi cu un miros fetid, deoarece intrase în putrefacţie. Pentru a evita orice infecţie, am spălat cavitatea abdominală cu ser fiziolegic, introducând apoi o soluţie pe bază de antibiotic. Spre bucuria noastră, intervenţia a reuşit, iar femela a rezistat anesteziei.
Perioada post operatorie a durat mai mult decât în alte cazuri, atât din cauza starii în care se afla căţeaua, cât şi a refuzului proprietarului de a o ţine în casă sau într-un spaţiu încălzit, pe parcursul acestei peroiade.
Animalul de companie, odată intrat în familia dumeneavoastră, trebuie tratat ca un membru cu drepturi depline, nu ca pe un obiect de decor. Medicii veterinari se luptă tot mai mult în ultima vreme să atragă atenţia, celor care vin în cabinetele lor, cum trebuie îngrijite şi tratate aceste suflete.
Calitatea de proprietar al unui animal presupune drepturi, dar mai ales obligaţii.